Ȋntr-o
lume ȋn care obscenitatea, vulgaritatea, obrăznicia şi lipsa de pudoare par să fi atins prea adânc
gândul, vorba şi fapta semenilor noștri, este foarte greu să te păstrezi ȋn limitele
decenţei şi bunului simţ. Aşa se face că, de cele mai multe ori, există două
direcții mai clare ȋn care se merge atunci când se exprimă şi se manifestă
sexualitatea.
Pe
de o parte, mai există încă fete care sunt privite cu neincredere ca mironosițe cand aleg să nu-şi întineze de prea tinere cugetul şi trupul acceptând avansuri
explicite, băieți care sunt luați drept pămpălăi
pentru că nu au comportament de gigolo/macho şi nu au drept unică grijă
cotidiană „agățatul” sau alergatul după „fuste”. Mai sunt si părinți sau educatori
care nu fac educație sexuală de la grădiniță pentru ca își doresc sa aibă copii
care sa crească păstrându-şi cât mai mult inocenţa. E adevărat că, din sfială/pudoare
se poate da ȋn pudibonderie (pudoare exagerată), practicată până se ajunge la
situații ridicole sau hilare, in care semnale sexuale explicite sunt greșit
interpretate.
Pe
de altă parte, la polul opus sunt cei
care se simt atât de „emancipați sexual” încât abordează cu maxima lejeritate orice
subiect tabu, fie direct/explicit, fie prin
apropo-uri/aluzii, autoironie sau metafore sexuale. In cazul celor de-a dreptul
deșănțați sau obsceni, nici o instanţă morală (gen CNA-ul pt audiovizual) nu reușeşte să impună
niște limite peste care mintea pervertită şi vorba slobozită să nu treacă.
Printre
persoanele al căror rol social impune o conduita morală ireproșabilă se află feţele
bisericești ȋn calitate de duhovnici. Este o ipostază in care, sub taina
spovedaniei, sunt nevoiți sa întrebe ȋn mod voalat şi cuviincios tinerii dreptcredincioși
necăsătoriți dacă si-au păstrat castitatea şi pe cei căsătoriți daca s-au dedat
la plăceri trupești ȋn post sau, mai grav, ȋn afara căsătoriei…Așa se face că
primii primesc întrebări de genul: „Ai păstrat casa curata?” sau „Ai sărit
cumva pârleazul”? Ai zice ca treaba cu pârleazul merge sigur la ţară nu la oraș,
unde prea putini tineri știu ce este acela un pârleaz. Mama are o poveste haioasa
care s-a întâmplat acum mai bine de 50 de ani, când i s-a adresat prima oara întrebarea
asta. Au mers cu toata clasa la un călugăr de mănăstire si i-a luat pe fiecare
pe rând la întrebări. Bine crescuta la trup, era numai buna pentru marea întrebare
la care a răspuns spășită, cu toata sinceritatea: „Da, părinte, sar pârleazul
in fiecare zi înainte de a veni la scoală.” Si unde nu s-a zbârlit rău de tot părintele
si a afurisit-o si alungat-o din biserica fără împărtășanie, spre uimirea
tuturor de față care o știau de fata buna si cuminte. A ținut-o un bocet pană acasă
ca a făcut-o părintele de rușine si nici măcar nu știa de ce, ca doar nu sarea
singura pârleazul, o făceau si alții când era zăpadă cat gardul pe uliță si
trebuiau sa sara peste pârleaz ca sa nu se afunde in zăpadă…E adevărat ca ii
mai luau sătenii la roata când făceau asta ca se mai si rupea cate o scândura
din gard, dar se presupunea ca daca a mărturisit greșeala trebuia sa obțină
si iertarea… Ajunsa acasă, i-a povestit bunicii tărășenia, dar din prea multa
pudoare, bunica tot nu i-a explicat de ce s-a oțărât așa părintele, ci a
trimis-o la preotul din parohie care vorbește mai pe limba oamenilor ca sa dreagă
el busuiocul…Astăzi, din fericire, cei mai mulți tineri ar avea curajul de a
cere fără sfiala sa li se explice astfel de „vorbe cu perdea”. Asta in
condițiile in care, mai ales preoții mai vârstnici păstrează metaforele verbale
si întreabă soții si soțiile deopotrivă daca „au călcat strâmb” sau „pe de lături”
şi mai ales partea bărbătească dacă „au alunecat”, „le-au fugit ochii” sau daca
„au stricat/spart casa cuiva” (printre altele). La care, evident ca, luând cel
mai literal sens cu putință, oamenii răspund cât pot ei de sincer că „nici
usturoi nu au mâncat nici gura nu le miroase”…
Din
păcate, pentru că si iubirea prea pătimașă ȋn căsătorie este încă considerată (de
biserică si conștiința morală publică la români) un păcat sau ceva de rușine,
cei care vor sa dea frâu liber poftelor trupești trebuie sa fie atenti la cum
pun problema…Ințelepciunea populară românească le pune la dispoziție un întreg
arsenal de vorbe din popor cu încărcătură sexuală. In felul asta se pot exprima
„cu perdea” deși fac propuneri indecente…Evident că, ȋn zilele noastre, oricat
de plastice ar fi, unele dintre ele sunt insolite sau opace, atât timp cât
multă lume nu cunoaște termenii populari sau argotici folosiți. Am găsit o selecție
a unor astfel de expresii la care oricine poate adaugă altele care, odata
rostite ca propuneri/avansuri in propriul dormitor sa obtina efectul scontat.
http://romanialivenews.blogspot.ro/2010/12/folclor-adunate-din-popor-expresii.html
|
A acorda
A alerta cocoșul A atenta cu smârdanul la clocitoare A băga bicicleta în curte A băga cheia în contact A băga de mâncare la iapă A băga găleata în fântână A băga lebărul în traistă A băga lemnul în sobă A băga masina în garaj A băga măgarul la căldură A băga mielu în cuptor A băga milogu-n traistă A băga osul în ciorbă A băga paloşu-n teacă A băga şoseta pe clanţă A băga-o între ghilimele A băga tancul în unitate A băga ursu în peşteră A băga vaporu-n port A călca porumbu A cânta la flaut cu greutăţi A cânta la cimpoiul cu bile A ciufuli bărzoiul A cobi fasolea
A coborî moşu-n
beci
A curăţa burlanu A curăța debaraua
A da ca în
duşmani
A da ca în oala
cu sarmale
A da ca surdu-n clopot A da ca surdu-n tobe A da cu biciu’ A da cu fruntea-n buric A da cu bidineaua A da în cască la neamţ A da în geantă A da în piatră seacă A da la creţe A da la pişpirică A da la scoică A da cu ciotul A da cu mobra-n gâşte A da la nămol A da la pompă A da la troacă A da maimuţa la englez
A da pedală
A da porumbul cu unt A dărâma cotețul A demara-n trombă A dezgropa comoara A dezmierda păsărica |
A dezmorţi meduza
A dresa maimuţa A duce buşteanul la castor
A duce mielul la
căldură
A duce pionierul la ecluză
A face buru buru
A face dârla-dârla
A face frecţie la
pisică
A face jaga jaga A face o memeacă
A forţa intrarea
în clopotniţă
A frăgezi puiul A hrăni maimuţa
A intra cu trenul
în tunel
A împinge molozul la deal A împinge namolul la deal A împinge zacusca la deal
A înfunda
burlanul
A îngropa cârtiţa
A lărgi peştera
A lăsa ratonul la
veveriţă
A lua porcul la
trântă
A lua-o la o tură A lustrui ciomagu’ A mângâia şopârla
A mulge şarpele
A parca delfinu’
A planta bradul A pierde morcovul în pădure
A potcovi
A ramifica Dunărea
A rupe fâşu’
A scălda lăieţul
A scăpa calul la
apă
A scufunda scafandrul în decantor
A scrie alfabetul
A se juca cu răţuşca A smotoci A sparge mufa A sparge scoica-n două A subţia smântâna A sufoca peştele A tencui scorbura
A trage la ţintă
A trece
poştalionul prin strâmtoare
A trezi leneşul
A umfla balonul
A unge gogoaşa cu glazură
A varsă cerneala
|
