Una din cele mai problematice situații în care ne aflăm de-a lungul vietii e aceea de a face alegeri. Inspirate sau neinspirate, ușoare sau dificile, alegerile deschid drumuri, ard etape, rezolva dileme, ne pun pe jar sau ne frig inima...
Stilul impulsiv
Multi dintre noi facem alegerile sub impulsul momentului, chiar și cu ochii inchisi, fără teamă de necunoscut, consecințe nefaste sau nedorite. Ne lăsăm oarecum în voia sorții și, indiferent ce aduce în viața noastră acea alegere, ne-o asumăm și mergem până la capăt sau, dimpotrivă, ne oprim când vedem că nu e drumul potrivit, schimbăm macazul și facem o nouă alegere. E multă adrenalină în aventura unei alegeri hazardate, iar unii spun că 'unde nu e cap, vai de picioare'...s-ar putea să doară cam tare alegerea făcută astfel, dar s-ar putea să fie și o mare împlinire...You never know.
Stilul prudent
La polul opus, avem genul de alegeri extrem de prudente și care nu scot pe nimeni din zona de siguranță, care au efecte previzibile și duc mereu spre același gend e rezultat. Da, alea care, în înțelepciunea populară, ne spun 'nu da vrabia din mână pe cioara din par'...De ce să mergem pe un drum nou, dacă cărarea bătătorită ne duce la sigur unde vrem, de ce să ne asum riscuri, dacă ne pot vedea liniștiți de ale noastre exact ca până acum? Cum rămâne însă cu frustrarea că nu ne valorificăm, de fapt, potențialul?
Stilul delegativ
O mare parte dintre noi preferă să lase alegerile în seama altora și doar le aprobă sau dezaprobă...e mai ușor și mai comod să poți blama pe altcineva dacă alegerea dă greș sau drumul ales nu duce acolo unde se așteaptă. Dincolo de faptul că poate fi o dovadă de lașitate, declinarea responsabilității menține pe cel/cea care o practică într-o continuă nesiguranță...
Stilul oscilant/ezitant
Cel mai mare consum de resurse pe toate planurile e cauzat de pendularea continuă între o variantă sau alta, gânditul prea mult și răzgânditul, cântaritul și măsuratul până la epuizare fizică și mentală. Știu eu o balanță care dă să încline ba într-o parte, ba în partea cealaltă, amână momentul luării deciziei și se tot frământă înainte să aleagă cele mai simple drumuri. Partea bună este că, de cele mai multe ori, atunci când, în sfârșit se hotărăște, e de nestrămutat în decizia ei...
Stilul hotărât
Poate sună a laudă de sine care, evident nu prea miroase a bine, dar eu am practicat, cel mai adesea, un stil ferm atunci când am avut de făcut alegeri decisive. Am ascultat și un sfat prietenesc, o părere avizată, dar alegerea a fost a mea, asumată până la capăt...Uneori m-am bucurat, alteori am regretat, dar măcar nu am avut de reproșat cuiva ca a ales în locul meu. În definitiv, a alege să fii sau să nu fii tu însuți, a face/spune sau ce vrei și simți tu echivalează, în final, cu a trăi sau a nu trăi propria viață...
