Îmi place să cred că pasiunea pentru limbi şi limbaje în familie s-a transmis cumva pe linie maternă, dar ştiu la fel de bine ca şi cea paternă stă foarte bine la capitolul inteligenţă lingvistică. Şi pentru că o întâmplare fericită a făcut ca Miruna să studieze a doua limbă germana şi a fost suficient de rezistentă în a încerca să o stăpânească din ce în ce mai bine, uite că a venit vremea să povestesc şi despre aventura noastră Goethe … 7 ani în…lumea lui Goethe (nu în Tibet, dacă la asta vă aşteptaţi), deşi cred că pe final a semănat drumul puţin cu urcuşul pe culmile lumii…
Primii ani i-au adus şansa contactului
direct cu nativi germani prin participarea
la programul
MULTI in 2013, când proiectul coordonat de mult îndrăgita dna dirigintă Oana
Briahnă a adus la Bacău un grup de tineri germani, care au fost găzduiţi de
familii ale elevilor dumneaei. Am fost şi noi printre ele, o experienţă oarecum
insolită pentru că ne-am pricopsit cu o nemţişoară care era simpatică în felul ei,
dar acuza tot felul de alergii, şi la 16
ani trecea deja prin crize sentimentale a căror rezolvare s-a lăsat cu o
factură la telefon destul de piperată…şi nici măcar un ‘danke’ după ce
s-a intors printre ai ei. Cert este că oricum numai în germană
nu au comunicat…scenariu cu repetiţie chiar şi în Germania, la Oberhausen, acasă la
initiatorii programului, unde grupul de tineri români a fost în anul următor.
Oarecum de înţeles că doar 3-4 ani de studiat germana câte 2 ore pe săptămână nu puteau asigura o fluenţă la fel de bună ca cea de la engleză pe care au folosit-o intensiv...
În fapt, s-a prins in cei 4 ani de şcoală generală mai mult decât
credea ea, aşa că, orele de germană la liceu cu energica şi simpatica dnă Oana
Herciu i-au cultivat mai bine gustul pentru limba 'celei mai mari puteri economice
europene'… Atît de mult că anul trecut era cît pe ce să trădeze noua ei dragoste –
informatica, pentru a participa la olimpiada la germană, în condiţiile în care
ambele se desfăşurau în acelaşi timp…Cu o delicateţe desăvârşită, dna Herciu i-a
lăsat libertatea de a alege, o alegere care a implicat, în final, sacrificarea raţională…a
germanei…
Şi pentru că performanţa la nivel
înalt cere nu numai multă muncă, ci şi un mentor care să te îndrume, am găsit unul extrem de generos si profesionist în persoana colegei mele, CB (am să las iniţialele până
primesc acceptul de a-i dezvălui numele). Nu ştiu dacă îi vom putea mulţumi
vreodată îndeajuns pentru înrâurirea avută asupra Mirunei, dar ştiu sigur că
reuşita i se datorează şi ei în mare măsură.
În vara asta, ne-am zis că ar fi bine
să o ajutăm pe Miruna să îl cunoască pe Goethe mai îndeaproape (examenul,
evident) şi am purces la explorat târgul Ieşilor, unde urma să aibă testarea. Asta
după ce am avut un mare sprijin din partea Alinei Antohi (căreia îi mulţumim
mult pentru tot efortul), care s-a ocupat de formalităţile de înscriere la Institutul
German, care nu a prea ajuns în sec. 21 să permită înscrierea şi plata taxei
online…
Aş zice că ne-a plăcut aşa tare ideea
de a vizita Iaşiul cu scopul ăsta, că am făcut-o cu repetiţie, la interval de o
luna…în iunie şi iulie…adevărul este că există posibilitatea de a susţine o pretestare
chiar la institut şi Miruna a considerat că merită să facă o verificare oficială
înainte de testul propriu-zis…Ca punctaj, a trecut foarte bine de pretestare…psihologic
mai puţin (sărim peste detalii, că sigur nu m-ar lăsa să le dezvălui)…a fost însă
o experienţă foarte utilă ca să realizeze că, un aşa-zis blocaj la partea de
vorbit (care a durat, fie vorba între noi, o infinitate de…5 secunde), nu
convinge un examinator decât că eşti…om…Şi ce puteam noi face cât ea muncea de
zor la test decât să ne culturalizăm la Palatul Culturii…ca să avem pe urmă poftă de sărbătorit…
Glückwünsche, Miruna!
