Luata in sensul restrans de 'supunere', 'obedienta', 'docilitate' si 'acceptare', ascultarea se obtine de bunavoie sau in mod fortat , in functie de situatie si de persoanele supuse ei.
ASCULTAREA DE BUNAVOIE prin:
TON CALD SI PRIETENOS - pentru persoanele susceptibile de a fi ranite prin agresiune verbala, supunerea se obtine simplu, printr-o modulare a vocii astfel incat sa le inspire incredere. Si copiii sau tinerii raspund mult mai bine atunci cand li se cere sa isi schimbe un anumit comportament pe un ton blajin si apropiat.
UCENICIE - practica asta veche de mii de ani are la baza recunoasterea maiestriei 'stapanului'/'mesterului' la care un novice intra ca ucenic, dornic sa invete, sa se desavarseasca intr-o meserie. Oricate sarcini grele de dus ar primi, ucenicul ar trebui sa le indure fara sa cracneasca si sa isi accepte statutul de subordonare si supunere. Abaterea repetata de la acceptarea autoritatii duce la incalcarea invoielii si incheierea perioadei de ucenicie inainte de vreme.
MENTORATUL este foarte asemanator cu ucenicia si are loc mai ales intr-un cadru educational si nu neparat profesional. Discipolul are, de asemenea, o relatie de subordonare acceptata cu maestrul (in arte martiale, de exemplu) sau mentorul sau (in invatamant) de la care primeste indrumare, ghidaj, consiliere...
ASCULTARE MONAHALA - este inteleasa drept cea mai speciala forma de ascultare care implica "conformarea la ceea ce vrea Dzeu" si trebuie implinita cu smerenie, rabdare si rugaciune. Parintele Teofil explica in termeni foarte clari care este rolul ascultarii pentru un monah: "Monahul are trei fãgãduinte speciale, care reglementeazã viata monahalã: ascultarea, castitatea si sãrãcia, adicã multumirea cu putin. Ascultarea e pusã pe primul plan, si e rânduitã pentru ca omul sã nu greseascã tinându-se de propria lui opinie, tinându-se de plãcerea sa, de buna lui dispozitie într-o chestiune; ea urmãreste înaintarea lui raportându-se la o constiintã strãinã, la o constiintã îmbunãtãtitã, strãvãzãtoare. Şi atunci dependenta aceasta fiind o fãgãduintã a cãlugãrului, trebuie observatã mult mai mult decât ascultarea obisnuitã a unui om independent."
ASCULTAREA IMPUSĂ prin:
AGRESIUNE VERBALĂ ȘI VIOLENŢA FIZICĂ – inca de mici, copiilor li se impune ascultarea fata de adulti sub pretextul ca sunt nestiutori, ca le datoreaza respect, ca nu au drepturi egale in familie pana la varsta majoratului etc. Atunci cand comportamentul de supunere fata de autoritatea materna/paterna nu vine in mod natural, se recurge la folosirea tonului ridicat, dojana, amenintari, corectii fizice…toate acestea punandu-si o amprenta de nesters asupra copilului/tanarului, care, lipsit de protectie, fie cedeaza si se supune, fie se revolta, fuge de acasa sau reclama comportamentul abuziv al parintilor.
SCLAVIE/ROBIE – practicata de mii si mii de ani, ‘ascultarea’/supunerea prin sclavie e o forma cumplita de dezumanizare, in care se trateaza un om ca pe un o fiinta inferioara, fara drepturi asupra propriei persoane, care trebuie sa se supuna in mod firesc, indiferent de ce anume ii cere stapanul sa faca si fara a primi vreo recompensa pentru munca prestata. Daca avem impresia ca robia a fost eradicata in lumea moderna, e suficient sa urmarim reportaje si stiri in media, ca sa ne dam seama ca acest fenomen se manifesta pregnant, mai ales ilegal, prin retelele de trafic de persoane in scopul exploatarii sexuale sau prin munca. Odata ajunse pe mainile traficantilor, persoanele care manifesta nesupunere sau incearca sa isi ceara drepturile au, cel mai adesea, o soarta cumplita. Se ajunge de la forme barbare de violenta fizica, la amenintari cu moartea si, in ultima instanta, la reducerea definitiva la tacere a victimei.
ABUZ EMOTIONAL – exista numeroase culturi in care egalitatea intre sexe nu exista nici macar la nivel ideologic, asa incat barbatii isi exercita autoritatea in familie supunand femeile si copiii unui constant abuz emotional, sub forma injuriilor, insultelor, criticilor adresate in mod direct. Obedienta si dependenta unei persoane de alta se pot obtine adesea si prin una din cele mai puternice forme de manipulare, santajul emotional, folosindu-se de teama, vina sau compasiunea victimei.
ABUZ EMOTIONAL – exista numeroase culturi in care egalitatea intre sexe nu exista nici macar la nivel ideologic, asa incat barbatii isi exercita autoritatea in familie supunand femeile si copiii unui constant abuz emotional, sub forma injuriilor, insultelor, criticilor adresate in mod direct. Obedienta si dependenta unei persoane de alta se pot obtine adesea si prin una din cele mai puternice forme de manipulare, santajul emotional, folosindu-se de teama, vina sau compasiunea victimei.
TEROAREA PSIHOLOGICĂ – atunci cand nu e practicat in familie ci in cadru institutional, acest fenomen numit si ‘mobbing’ reprezintă “coalizarea unor colegi pentru a forţa pe un altul să părăsească organizaţia, prin intermediul unor tactici precum răspândirea de zvonuri, intimidarea, umilirea, discreditarea sau izolarea” (http://romaningermania.ro/teroarea-psihologica-la-locul-de-munca-sau-cum-poti-ajunge-de-la-serviciu-la-ospiciu/). Este strans legata de folosirea abuziva a puterii, pentru ca, de cele mai multe ori, un superior este cel care instiga la acest comportament, propagat pe cale ierarhica, de la cei cu functii mai mari spre cei de la baza organizatiei, care ajung sa faca front comun impotriva ‘victimei’, de teama sa nu isi piarda ei insisi privilegiile sau chiar posturile.
ABUZ DE PUTERE – abuzul de putere, in cadru institutional, presupune folosirea intenţionată de către o persoană publică a pozitiei de putere, a privilegiilor functiei detinute spre a provoca daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale unei alte persoane. Se practica cu precadere tehnica “pumnului in gura” sau acordarea sanctiunilor pentru abateri disciplinare “fabricate”, ori de cate ori cineva isi cere drepturile sau macar dreptul la opinie. Atunci cand masurile ‘disciplinare’ sunt indreptate sistematic impotriva aceleiasi persoane care refuza sa se supuna autoritatii impuse in mod abuziv, sorti de izbanda are, din pacate, caracatita organizationala si nu rebelul…cu cauza, fie ea cat de justa si intemeiata.
ȘANTAJUL – pe langa maniera josnica de a pretinde foloase (in special materiale) pentru a nu dezvalui public informatii menite sa discrediteze o persoana, santajul are si rolul de a reduce la tacere si de a supune definitiv o persoana publica care devine incomoda, sub amenintarea unor dezvaluiri menite sa ii distruga imaginea, cariera, familia. In mediul politic si in lumea mondena este des uzitat si poate explica uneori aliante politice surprinzatoare sau retragerea din viata publica a unor persoane aflate in plina afirmare.
