Profesori şi profesori
Eu
sunt un
profesor (in)nascut nu doar facut. M-am intrebat
adesea daca, pe langa traditia unei cariere didactice initiata in familie de
mama, a mai fost ceva care sa ma conduca spre meseria pe care o practic. Si, de
fiecare data, la o evaluare mai detaliata sau sumara a motivelor pentru care nu
as face altceva, ajung invariabil la aceeasi rezolutie: meseria asta
m-a ales pe mine pentru ca sunt capabila sa o fac cu daruire, bucurie si entuziasm. Sunt trei elemente
care imi asigura o stare de multumire sufleteasca in conjunctura total nefericita in care se
plaseaza invatamantul romanesc astazi.
Mi s-a spus, uneori cu admiratie sau cu ceva urme de repros (de catre colegi, studenti sau membri ai familiei), ca pur si simplu radiez de placere sau devin complet absorbita atunci cand ma captiveaza tematica cursurilor pe care le pregatesc, a lucrarilor de cercetare pe care le scriu sau lucrul efectiv la catedra. Cred cu tarie că e o binecuvantare si nu un blestem (cum cred altii) sa fiu si un profesor împătimit/pasionat/dăruit meseriei mele – o “specie” rara, care se revendica de la modelul “Domnu’ Trandafir” si traieste pentru “invataceii” sai, fie ei de o schioapa sau trecuti de mult de prima tinerete.
Cum ne recunoastem noi, cei care, cu idealismul nostru si lipsa de pragmatism care ne caracterizeaza inca mai vrem sa fim “apostoli” ai neamului cat se poate de neatinsi de coruptie, mediocritate si meschinarie? După faţa care se luminează si ochii care scânteiază de bucuria de a se afla in mijlocul elevilor, mereu aproape si de ajutor. După blandetea imbinata cu fermitate din vocea cu care incurajeaza, da povete si dojeneste uneori. După hainele adesea indelung purtate dar stralucind de la departare de curatenie, in comparatie cu ale celor care au dat cinstea pe “firma”...
Am avut sansa sa am ca modele de viata profesori cu tact si talent pedagogic pe care i-am urcat pe un piedestal si i-am pus in rama atunci cand i-am recunoscut ca fiind adevarati profesionisti in domeniu. M-am ghidat insa dupa deviza de a lua doar ce e bun de la fiecare, acceptand ca pana si zeii nu erau perfecti. Inclin sa cred ca dorinta vizibila de autodepasire cu care imi practic meseria m-a ajutat sa afisez, la randul meu, o mină de profesor talentat...daca talentul inseamna sa reusesti atat tu cat si cei pe care ii indrumi sa atinga tintele, oricat de sus ar fi, atunci da, probabil sunt si “talentata” (si, in ciuda aparentelor, modesta).
