IDENTITATE SOCIALA

Erving Goffman (1963) a adus o contributie semnificativa la definirea conceptului de identitate sociala care se refera la categorii sociale carora un individ le apartine in mod evident (generatie, sex, clasa sociala etc.), in timp ce identitatea personala reprezinta „unitatea organica a fiecarui individ, fixata prin marci distinctive de tipul numelui sau aspectului exterior si bazate pe cunoasterea caracteristicilor sociale grupate in jurul acestor marci identitare.”[1] 

Henry Tajfel (1982) a dezvoltat o teorie a identitatii sociale care se refera la “perceptia individuala asociata cu apartenenta internalizata la un grup.”[2]

Fig. 1 Identitate socială

Tipurile sunt, in general, conturate ca  fiind dominate de o singura trasatura fundamentala. Îmbinând criteriile sociale cu cele uman-caracterologice, se disting următoarele categorii şi subcategorii de indivizi:

- tipuri general-umane, concepute ca exponenţi ai anumitor categorii umane sau sociale (arivistii, nobilii decazuti, intreprinzatorii cinici, curtezanele, escrocii etc.);

- tipuri de natiuni (francezul, englezul, turcul; etc.);

- tipuri care reprezinta  categorii ocupationale (bancherii, politicienii), pozitii sociale sau morale  (gentlemenul, fata bătrână etc);

- tipuri cu infirmitati sau vicii (cartofor, betiv, drogat etc.)

Toate aceste categorii sau tipuri cu care ne identificam, constient sau inconstient, se preteaza la portretizare si la aplicarea de etichete care sunt general recunoscute. 

---

[1] Goffman, Erving (1963): Stigma, London, Penguin.

[2] Tajfel, H. (1982). Social identity and intergroup behavior. Cambridge, England: Cambridge University Press.