Mult timp, din orgoliu sau din pudoare, n-as fi acceptat in ruptul capului
sa apelez la sprijinul cuiva strain in a-mi rezolva problemele personale. In
plus, mai era partea de provocare in a gasi caile sa ma ajut singura, care, evident ca imi dadea aripi. De curand, am realizat ca, in strafundurile fiintei
mele, stiam ca Dumnezeu a fost atat de darnic cu mine incat sa ma inzestreze
fizic si mental cu tot ceea ce imi
trebuie ca sa ma descurc si sa nu impovarez pe ceilalti cu ‘greutatile’ mele. Acum
nu mai am insa nici rusinea nici rezerva de a cere sprijinul cuiva care stiu ca
poate sa imi alunge indoielile din bezna gandurilor sau sa ma ridice cu o vorba
atunci cand sunt pe o panta emotionala descendenta.
Exista si o alta forma practica de autoajutor care consta in a face de unul
singur, urmand instructiuni sau indicatii, ceea ce ar trebui sa faca un
specialist. Conceptul vine din cultura occidentala fiind promovat sub
titulatura de ‘self-help’ sau ‘DIY’ (descurca-te singur’). Exista si limitari
atunci cand cineva nu are, de fapt, abilitati practice si, oricat ar incerca,
nu reuseste sa indeplineasca cu succes rolul de ‘mesterul casei’ sau ‘gospodina
multifunctionala’, spre nemultumirea jumatatii care are asteptari mari in
privinta asta.
Probabil cea mai veche si complexa forma de intrajutorare apare in
relatiile de prietenie si colaborare, in care se incearca pastrarea unei
balante intre cat ajutor se da si cat se primeste. Daca acest echilibru e
perturbat de una dintre parti prin incercarea de a obtine mai multe foloase
decat cealalta, atunci relatia are clar de suferit.
Din dorinta de a beneficia de acest sistem de intrajutorare financiara au
aparut si CAR-urile (Casele de Ajutor Reciproc), oficiale sau neoficiale (al
doilea incluzand CAR-ul tiganesc) care au degenerat in sisteme piramidale de
tip Caritas din care clar numai unii ies in castig.
Ajutorarea semenilor
Recunosc ca sunt genul de persoana careia ii place mai mult sa ofere
ajutorul decat sa fie ajutata. Este clar stilul meu si simt ca mi se
potriveste. Si ca mine, sunt multe persoane stiute sau nestiute, dornice sa fie
de ajutor celorlalti, in mod individual sau institutional (mai ales organizate
in asociatii sau asezaminte caritabile), privat sau public. Trebuie sa ne asiguram
ca cei care cer ajutor sunt cu adevarat napastuiti ai soartei, ca apreciaza
ajutorul primit si fac ceva oricum sa se ajute si singuri. Chair nu ar strica
sa luam aminte la avertismentul biblic: “Nu daţi cele
sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca
nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.”
Ajutorul pasiv (Ajutat
cu ‘privirea’)
Imi amintesc ca atunci cand erau mici, din dorinta de a-mi fi in prejma
cand eram prinsa cu ceva treburi, Codrin sau Miruna imi ofereau sprijinul sub
formula: ‘eu te ajut cu privirea’. Asta doar pentru ca realizau ca era peste
puterile lor sa se implice direct sau eu consideram ca trebuie sa ii menajez in
loc sa ii las sa imi dea…o mana reala de ajutor.
Pe de alta parte, sunt multe persoane in jur care, de-a lungul vietii, desi
ar putea sa se implice mai mult, prefera sa ramana la acest stadiu de privit
compatimitor sau plin de compasiune atunci cand un seaman are nevoie de ajutor.
Noi romanii avem o vorba si mai directa cum ca ‘stau cu mainile in san si nu
fac nimic’. Asta fie pentru ca nu isi doresc sa se implice mai mult de atat
considerand ca nu e treaba lor, fie pentru ca au teama de a incalca spatiul
personal sau chiar intim al unei persoane daca aceasta nu cere ajutorul.
Ajutorul specializat
Exista persoane care si-au ales o profesie care implica, in primul rand, ajutorarea persoanelor care au nevoie de asta. Este cazul personalului medical
care, in cadru institutional, ar trebui sa ofere fara discriminare ajutor
medical tuturor celor aflati in suferinta fizica, al psihologilor care pot
oferi suport emotional persoanelor care accepta sa fie ajutate, al
asistentilor sociali care trebuie sa identifice persoanele cu nevoi speciale
sau in dificultate si sa le ajute sa obtina sprijin de la stat si al preotilor
care, prin ajutorul duhovnicesc, se ingrijesc de sufletul si spiritul nostru. Cel
mai adesea, acesti specialisti au nu numai calificarea necesara, ci si menirea si dorinta sincera de a fi de ajutor.
Ajutorul de la stat
Obisnuinta inradacinata deja de a astepta ca statul sa se implice activ in
a rezolva problemele sociale a dus la manifestarea din ce in ce mai slaba a
spiritului cetatenesc si a atitudinii de milostenie fata de semenii aflati in
suferinta sau la nevoie. E adevarat ca fiecare din guvernele postdecembriste,
prin sistemul de protectie sociala, au cautat solutii de sprijin, mai ales
financiar, oferite, e drept, mai ales in
perioade pre-electorale sub forma de ajutoare pentru familiile nevoiase (ajutorul
social sau venitul minim garantat), ajutorul
de stat (pentru intreprinderi, lansarea unor afaceri, pentru mici fermieri etc.),
ajutor de hrana, de handicap, de deces, de urgenta, de calamitate, de incalzire
etc. Asa se face ca sunt suficiente persoane care considera ca e firesc ca
statul sa le ofere ajutor si nu au nicio jena sa stea cu mana intinsa la
pomenile electorale si la pachetele cu ajutoare.
In alta ordine de idei, se incearca educarea acestora in spiritul solicitarii
si acceptarii ajutorului in mod legal atunci
cand se impune. Este cea mai buna cale
de evitare a exploatarii de catre traficanti. Am vazut chiar o campanie
salutara a Agentiei Nationale impotriva Traficului de Persoane prin
care persoanele vulnerabile sunt incurajate cu sloganul ”Cere ajutor, nu cerşi!”, iar
mesajul campaniei este ”
Ajutorul caritabil
Dupa 1989, a existat ani buni obiceiul ca occidentalii sa trimita spre noi
camioane cu pachete cu ajutoare colectate prin asociatii caritabile sau prin
intermediul unor persoane cu un simt civic ridicat. In momentul in care s-au
lamurit sau au fost sesizati ca aceste
‘ajutoare’ nu au ajuns intotdeana la familiile nevoiase carora le erau
destinate, au inceput sa se implice in a invata romanii ce inseamna actiuni cu
adevarat caritabile. S-a ajuns treptat la modele mult mai sanatoase, in care
ajutoarele se ofera pe baza unor anchete sociale riguroase, in cadrul unor
programe nationale in care sunt implicati si voluntari din diferite categorii
de varsta.
Au fost si vor mai fi si persoane lipsite de moralitate si fara
scrupule care profita de darnicia sau buna credinta a celor dispusi sa isi
ajute semenii si care deturneaza fonduri stranse in scopuri caritabile. Din
cauza acestora, exista destul de mare neincredere in cei care incearca sa
colecteze fonduri pentru diferite cazuri umanitare si ingreuneaza sarcina celor
care vor in mod direct sa adune sumele necesare pentru operatii in strainatate,
pentru recuperari medicale sau pentru combatarea unor cazuri grave de abuz. Din
fericire, acum se pot denunta astfel de persoane prin intermediul presei sau al
retelelor sociale si se pot verifica care cazuri sunt reale si care sunt inventate.
Ajutorul umanitar
Atunci cand dimensiunile unor calamitati si atrocitati ating o scara mult
mai larga si statele isi unesc eforturile de ajutorare, pot fi deblocate sume
uriase in scopuri umanitare si oamenii
arata ca pot face front comun pentru o cauza buna. Desi e dureros sa constati ca e
nevoie de dezastre cum a fost cel de la Colectiv, de inundatii sau de cutremure,
de atentate si razboaie ca sa se manifeste umanitatea, important este ca se
intampla.
Ajutorul divin (‘Ajuta-ma, Doamne’/Doamne ajuta!)
Cred ca
multi dintre noi am avut momente de cumpana in care ne-am pus toata nadejdea in
Cel de sus asteptand sa primim ajutorul pe orice cale, sperand in miracole sau indoindu-ne vazand ca
acestea intarzie sa apara. Evanghelia dupa Matei ne povatuieste: “ Cereti si vi
se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide. Ca oricine cere
ia, cel care cauta afla si celui care bateti si vi se va deschide.” Punand in
practica asemenea povete, nu ar trebui sa ne lasam prada deznadejdii, chiar si
atunci cand ajutorul asteptat intarzie sa apara. Important este ca, atunci cand
am epuizat singuri toate caile batatorite, sa lasam orgoliul si rusinea deoparte
si sa acceptam sprijinul semenilor nostri si, cu smerenie si cainta, sa ne
indreptam ruga fierbinte si sincera spre Domnul.
